Recent Posts

Wednesday 26 September 2012

Conferintele Alethei Solter la Bucuresti II

           Cea de-a doua conferinta a Alethei : Cum sa reactionam in cazul lacrimilor, fricilor si crizelor de furie a fost revelatoare pentru intelesul plansului bebelusului. A vorbit mult despre un domeniu care ma pasioneaza si in care ma specializez : traumele copiilor si ce putem face noi ca parinti, ori ca terapeuti.

           Plansul copiilor starneste furia si sentimente vechi nedefinite ale parintilor.
           De ce plange bebelusul meu? e o intrebare frecventa a mamelor cu care interactionez. E bine de stiut ca plansul are doua functii:
      1. de comunicare:  copilul are o nevoie imediata ( de contact, de hrana sau de stimulare)  care se cere indeplinita pe cat se poate de repede
      2. de eliberare a stresului/ in caz de raniri ( fizica, emotionala, stres acumulat). In acest caz parintele trebuie sa identifice sursa durerii si sa reduca stresul. Este foarte important contactul cu copilul si sa i se permita sa planga.

          Parintiii se tem de plansul copiilor pentru ca ii face sa se simta neputinciosi, anxiosi si de cele mai multe ori nu stiu cum sa reactioneze.
          Vestea buna este ca de indata ce descoperim cum stau lucrurile cu plansul, comportamentul nostru, al parintiilor se adapteaza imediat. Plansul este raspunsul natural la durere. Este un mecanism superior al fiintelor umane de a se adapta si de a se vindeca. Lacrimile semnalizeaza ca ceva nu este in regula si trebuie intevenit. Asadar copii nu plang ca sa faca viata parintilor mai grea sau ca sa-i manipuleze, ci plang pentru ca vor sa le comunice ceva ori pentru a se elibera de posibile traume emotionale.
          Este foarte util sa recunoastem plansul copilului pentru a stii cum anume trebuie sa intervenim. Cele mai multe mame spun ca la aproxmativ o luna de la nastere deosebesc plansul copilului  ca reactie a nevoii de hrana de plansul ca nevoie de somn, ori de contact.
          In cazul plansului din cauza stresului sau a unei traume emotionale, acesta de obicei apare dupa ce au fost satisfacute toate nevoile si copilul tot plange. Exista multe cauze si surse ale stresului copiilor.Privind prin ochii lor putem descopri o nastere traumatica, o experienta de viata inceputa intr-un mediu nu tocmai primitor, niste parinti care se simt coplesiti, o serie de interventii intruzive asupra lor, incapacitatea de a-si satisface nevoile imediat etc.

         Indiferent de varsta, atunci cand copilul plange pentru a se elibera trebuie sa-i permitem acestuia sa o faca. Este modul lui de a-si exprima emotiile de tristete, furie, disperare si cel mai recomandat este ca parintii sa nu-l intrerupa ci sa-i valideze emotiile, continandu-le si dandu-le sens. E drept ca tare greu este pentru un parinte sa isi vada copilul plangand. Ca parinti, am vrea ca ei sa nu sufere niciodata si avem tendinta uneori de a-i supraproteja cu riscul de a-i face vulnerabili, mai tarziu.
         Sa opresti un copil din plans pentru ca a cazut si s-a julit este un exemplu de supraprotejare si negare a sentimentelor copilului. In acest caz copilul plange pentru a se vindeca de avalansa de emotii care s-a starnit : frica, neputinta, durere. In schimb, sa te ingrijesti de rana si sa il imbratisezi in timp ce el plange, confirmandu-i ca il intelegi, ca e neplacut si dureros ce i s-a intamplat , ii da aripi si radacini in acelasi timp. Copilul se poate baza pe tine ca parinte ca il intelegi si ca nu te coplesesc emotiile lui.
        Cand copii simt ca parintii nu pot primi plansul lor incep sa coopereze si spun : "Nu ma doare", "Nu am simtit nimic", nu mai plang, nu isi traiesc durerea si nu isi exprima emotiile, presandu-le undeva intr-un sac. Cand sacul se umple se poate revarsa intr-o criza de furie, acting out, temper tantrum, fobii.
        Cand copilului nu ii este permis sa planga pentru a se vindeca isi poate traduce toate emotiile si le poate reprima cu ajutorul comportamentelor de control : se leagana pentru a se linisti ( autoleganare), devine adictiv la hranire ( daca parintii ii ofera hrana pentru a suprima suferinta), utilizeaza in mod dependent mijloace de autolinistire precum suzeta, va cere tot timpul atentie, se va atasa exagerat de anumite obiecte.


             Stiati ca:

  •  80% dintre abuzurile asupra copiilor se petrec cand copilul plange?
  •  au fost efectuate studii pe compozitia lacrimilor si s-a demonstrat ca lacrimile "emotionale" spre deosebire de lacrimile provocate de emanatiile volatile ale cepei, contin hormoni de stres?
  • intr-un studiu efectuat in gradinite copiii care au plans la inceput, s-au adaptat mai repede si nu au avut simptome ulterioare spre deosebire de cei care nu au plans deloc si au avut somatizari si dificultati in adaptare?
  • copilul plange mai des cu cateva saptamani inaintea finalizarii unei etape de devoltare? ( de exemplu inainte sa mearga singur,sau inainte de o achizite in plan cognitivo-motric)
  • copii care au avut parte de o nastere traumatizanta plang mai mult in primul an?
  • suprastimularea senzoriala constituie un factor de predispozitie al stresului?
     
             Util de stiut :

  • Intodeauna fiti aproape de copil cand plange, luati-l in brate si aratati-va disponibilitatea de a-l asculta.
  • Asigurati-va ca copilul se simte iubit si in siguranta.
  • Nu va faceti griji daca copilul nu plange, asta nu inseamna ca nu isi elibereaza stresul. Exista si alte mijloace prin care se vindeca : prin ras, joc, vorbit, tipete.




1 comentarii:

posesor de bebe strumf said...

foarte interesant, bun de stiut.

Post a Comment