Recent Posts

Saturday 17 November 2012

Atitudinea fata de experienta

          Inainte sa se intample scriam un post despre trauma si durere.Ajunsesem la jumatate si il salvasem.
          Dupa saptamani in care am vazut cum se manifesta durerea la mine, la cei din jurul meu, dupa ce am revazut importanta micilor traume la intregul vietii ma hotarasem sa scriu cate ceva. Insa nu era suficient.
Asa ca mai aveam rabdare cu terminarea postului. Si apoi..s-a produs. Sistemul a cedat. Partea hard (ware) a cedat. Tot ce exista acolo se afla undeva suspendat intr-un necunoscut. Foi, carti, sute de carti de specialitate, idei, notite, proiecte dragi : incepute si terminate.Finalul  este inca deschis.

         Dupa aceasta experienta credeam ca eram pregatita sa scriu din nou, pe un alt device, insa asteptarea o facea pe prietena mea sa ma intrebe: " Ziceai ca scrii...nu mai scrii?". Si la fix 3 zile, in timp ce notitele despre trauma si atasament de la workshopul Johannei Beazley stateau pe masa patrata, scot din sirul usor ordonat  Atasamentul in psihoterapie de David Wallin.

        Am citit capitolul 9 - Atitudinea sinelui fata de experienta. Un mix interesant de cuvinte, concepte. Am gasit un sens nou si in acelasi timp simteam izul psihanalitic.

"Ca psihoterapeuti, scopul nostru este sa nu ajutam pacientii sa traiasca din ce in ce mai mult in interiorul unui astfel de sine coerent. Sarcina noastra este sa coream o relatie cu pacientii nostrii care sa le perimita sa dea un sens propriei experiente, sa se simta mai mult impreuna si sa relationeze cu altii mult mai profund si cu o mai mare satisfactie."
  

      Asa isi incepe pledoaria Wallin. Imi aduc aminte de o intrebare adresata in legatura cu trauma si imensa durere lasata in urma: " Iti mai poti reveni vreodata dupa o trauma, mai poti duce o viata " normala"?"
       Johanna Beazley raspunde : " Bineinteles, dupa o trauma oamenii nu numai ca isi pot reveni, dar se poate constata si o crestere emotionala. Eu le spun clientilor mei : Nu crezi acum, dar crede-ma cand vei trece este aceasta trauma, vei avea mai multa putere! "
 
"  Nimic nu poate prezice mai bine capacitatea unui adult de a creste copii atasati securizant decat abilitatea de a accesa si de a reflecta colaborativ la amintirile legate de atasament si de a construi si prezenta o naratiune coerenta a experientelor timpurii de atasament."
 

       Fara a intra acum in subiectul corelat trauma - atasament am vrut sa postez acest citat pentru a sublinia faptul ca  parintii traumatizati pot creste copii cu un atasament sigur, cu conditia ca ei sa isi faca un proces de autoexplorare si reflectare a ceea ce li s-a intamplat.
        Despre experienta traumatica  Wallin afirma : " chiar mai mult decat experienta formatoare este atitudinea noastra fata de acea experienta".
        El identifica trei tipuri de atitudini primare fara de experienta : (1) putem sa fim prinsi in experienta, (2) putem sa avea o atitudine reflexiva, de mentalizare si (3) putem fi meditativi.

         Asadar, in majoritatea timpului, fara sa fim constienti, multi dintre noi suntem prea prinsi in experientele problematice, ne indentificam prea mult cu ceea ce credem sau ceea ce simtim, fara a fi capabili sa ne imaginam si alte puncte de vedere ale experientei respective. Acest lucru se intampla si in psihoterapie atat cu clientul cat si cu terapeutul deopotriva. Ca terapeut, pentru a putea ajuta un client sa isi acceseze multiplele niveluri, este necesar sa intram pe aceasi lungime de unda cu el dpdv nonverbal.
       Iata ce se mai intampla atunci cand suntem prinsi in experienta: ne comportam ca si cum noi suntem experienta, atat cat dureaza ea. Pe langa circumstantele pozitive in cadrul carora e benefic pentru noi sa fim asa ( de ex. cand suntem cufundati in placerea muzicii, a schiatului) un dezavantaj major este faptul ca nu avem decat o singura perspectiva asupra experientei si realitatii.  Atunci cand suntem captivi intr-o situatie, ni se pare de neiesit pentru ca nu intrevedem nicio fereastra, niciun horn pe care sa iesim. Intr-un mod evident ca sarcina noastra de a ne regla afectiv, de a ne gestiona emotiile este precar indeplinita. Nu vedem cale de iesire si suntem intr-o continua agitatie haotica la nivel emotional si rational.

         Incepand cu a doua atitudine fata de experienta prezentata de Wallin : reflectia sau mentalizarea, ne revine si noua o parte din putere sa schimbam experienta si ne distantam usor usor de echivalarea eu = ce mi s-a intamplat.
         Daca a fi prinsi in situatie inseamna sa actionam pe pilot automat cu  modele invechite, mentalizarea presupune un acordaj fin implicit si explicit la experienta. Partea implicita a mentalizarii presupune capacitatea de a sesiza intuitiv starile mentale atat ale noastre cat si ale altora. Este o forma de intuitie primara bazata pe traducerea comportamentului nonverbal.Ulterior, dupa ce mentalizarea implicita, nerostita are loc putem favoriza integrarea ei prin mentalizarea explicita : prin punerea in cuvinte,dandu-i un sens.
        Atiudinea de mentalizare presupune deschiderea unei ferestre : a unei flexibilitati afective, de gandire si de comportament. Acum putem sesiza multiple perspective ale unei experiente.

       Cea de-a treia atitudine fara de experienta este meditatia. Meditatia este definita ca " fiind atentie pura - adica constientizarea clara si absoluta a tot ceea ce se intampla cu noi si in noi in momente succesive ale perceptiei". Ea inseamna a fi aici si acum, receptiv la orice  fel de experienta ar putea sa apara si totusi nefiind prins intr-un aspect particular.
      Aceasta stare de deschidere, prezenta alerta si constientizare necritica este in mod obisnuit cultivata prin meditatie. Wallin ofera in carte un exemplu personal, despre folosirea meditatiei :

" Dupa o dimineata incredibil de stresanta, am intrat la o sedinta de caz pe care o sustineam de multi ani. In mod obisnuit, de abia asteptam sa ma intalnesc cu terapeutii din grup, dar atunci- pentru ca ma simteam prost, anxios si iritabil- pur si simplu nu voiam sa fiu acolo. Tot ce puteam face era sa trec prin tematica.Prea implicat in propria mea tensiune nervoasa pentru a putea reflecta intr-un mod benefic,mi-am propus sa incerc sa-mi evoc pur si simplu o stare de meditatie.Am tras aer in piept de cateva ori si am recurs la trucul mental de a-mi imagina ca experinta mea prezenta- in acest caz, relationarea cu acesti terapeuti, pe multi dintre ei cunoscandu-i indeaproape de mai multi ani - era ultima experienta pe care o voi mai avea. Poate parea putin sumbru, dar aceasta abilitate a mintii adesea ma intoarce -  la momentul pretios " aici si acum". Cu ajutorul catorva respiratii constiente si al " experimentului mental" am aterizat cu ambele picioare in momentul prezent, fara sa ma mai simt izolat, ajungand chiar sa fiu multumit ca sunt acolo. Trecerea de la o atitudine de scufundare in experienta la una de constientizare a parut sa schimbe totul"
Pe langa beneficiile semnificative in ceea ce priveste ameliorarea suferintei , meditatia  ne ajuta sa ne integram emotiile si sentimentele, reducand nivelul stresului si crescand activitatea prefrontala a cortexului- regiune asociata cu emotiile."
     
     Am realizat cat de usor si frecvent te poti scufunda o data cu experienta si ce face diferenta intre atitudinile fara de experienta.

0 comentarii:

Post a Comment