Recent Posts

Thursday 20 December 2012

In asteptarea lui Mos Craciun

              Sarbatorile de iarna ma fascineaza mai mult decat altele, pe de o parte pentru bucuria provenita din Copilul meu interior care asteapta langa cuptor pana se face placinta cu mere si scortisoara,care se bucura de alegerea cadourilor si impachetarea lor, de luminite, globuri, zapada, miros de brad si pe de alta parte mi se pare foarte interesant ce aduc cu ele, sarbatorile.
             Magia aceasta necontenita ne face sa fim mai buni, sa ne gandim si la ceilalti, sa oferim, sa primim, sa fim.
            Imi imaginez partea aceasta de magie a sarbatorilor ca fiind desprinsa dintr-o poveste. O poveste cu permisiuni dar si cu porunci.
           Vad cum oamenii au nevoie de ambele, cum se mixeaza si cum de gradul fiecareia depinde o atmosfera incrancenata sau una destinsa.
           Si se spune, in povestea mea, ca oamenii, de sarbatori, isi ofera permisiunea de a da viata Copilului lor. In fiecare dintre noi traieste un copil mic, de unu,doi,trei ani...care pe parcursul vietii este inchis intr-o temnita si uitat acolo.Se zice ca atingerea suava a simturilor : mirosuri pe care nu ti le amintesti cand le-ai simtit pentru prima oara dar care isi fac nasul sa danseze, gusturi de mult stiute, atingeri de lana groasa si pipait zgrumturos de glob, auz de "Linu-i lin"..eh... toate acestea il fac pe Adultul si Parintele din noi sa-l elibereze pe Copil si sa-i dea voie sa se bucure de toate cele.
          In deplina libertate Copilul se bucura fara prea multe motive, ii place sa fie inconjurat de oameni, sa se gandeasca la altii, sa imparta si sa primeasca. In perioada sarbatorilor, in special de Craciun oamenii primesc urmatoarele permisiuni, de la ei insisi :



  •  Isi dau voie sa existe. ( punct) Sa existe in afara de a face.
  •  Isi dau voie sa simta bucurie.
  • Isi dau voie sa spuna ce isi doresc.
  • Isi dau voie sa faca lucruri pe care nu le fac in mod obisnuit.
  • Isi dau voie sa fie generosi.
  • Isi dau voie sa primeasca de la ceilalti.


              Cateodata, toate aceste permisiuni sunt atat de sincere incat sunt revelatoare si transforma viata unui om. Altadata sunt doar permisiuni conditionate de niste porunci. Pentru ca, sa nu uitam, in fiecare poveste exista si o vrajitoare, care nu suporta atata fericire raspandita in jurul ei. Cateodata, noi oamenii, ne speriem de atatea lucruri bune si ne "ciupim" sa vedem daca visam sau nu. Daca ciupitura e o porunca atunci ne va durea asa de tare ca ne vom trezi din nou intemnitandu-l pe Copil.
             De obicei, Parintele e cel care controleaza ce se intampla cu Copilul interior. Si cand acesta decide ca s-a terminat cu joaca intervine cu tot fel de unelte si sirletlicuri. sau cu porunci. Si nu rar imi e dat sa vad cum oamenii asculta orbeste de ele:


  • Sa termine intai tot ce au de facut si apoi sa se bucure.
  • Sa manance mult si intr-o singura zi tot ce au gatit in paisprezece zile.
  • Sa bea cat nu au baut tot anul.
  • Sa munceasca ( la curatenie,la gatit) pana cad lati  de obseala.
  • Sa caute "cel mai cel cadou" : pe care si-l imagineaza ca si-l doreste persoana ce-l va primi,sa fie maret si in acelasi timp cea mai buna afacere.
  • Fiecare coltisor sa fie dereticat cu mare responsabilitate pana de Craciun.


             Of...nu-i de mirare ca primind atatea permisiuni si porunci  in acelasi timp,de sarbatori, oamenii se invart bezmetici ca mustele incercand sa rezolve " nerezolvabilul".

             Tot in povestea mea, regi si regine, parinti de copii minunati  gasesc sarbatorile un prilej bun de a-i mai conditiona cu ceva : " Mananca tot,ca sa vina Mos Craciun!", "Fii cuminte, ca altfel nu primesti nimic".Ei au uitat cum pe vremea lor astfel de mesaje : "Esti ok doar daca......( esti cuminte,bun, ascultator,mananci tot)" le rupea inima in doua ...De fapt, din cauza acestor mesaje au ajuns si ei,la randul lor, sa le transmita mai departe...
            Iluzia intretinuta de acesti parinti este ca daca urmeaza "regulile" jocului la final vor primi ceva. E trist sa vezi oameni mari, inalti ca brazii, care asteapta...si asteapta....sa primeasca rasplata pentru ca au fost cuminti, si-au crescut copiii ca la carte, si-au indeplinit toate sarcinile. Asteptarea lor nu e satisfacuta si singura sansa este sa isi dea singuri permisiunea de a fi importanti si de a face ceva pentru ei.

           Oamenilor din povestea mea as avea sa le spun cateva vorbe:


  • Dati-va voie sa fiti voi asa cum sunteti ( cu bune,cu rele,cu plusuri si minusuri) !
  • Dati-va voie sa va bucurati mai des ( doar asa puteti rupe vraja scenariului de viata)!
  • Puteti sa ganditi si sa simti in acelasi timp, deci nu-i rost sa excludeti vreuna!
  • Sunteti Ok asa cum sunteti, nu trebuie sa fiti intr-o continua demonstratie !
    
    Sa va indepliniti dorintele !


0 comentarii:

Post a Comment