Recent Posts

Monday 28 January 2013

De ce dragostea conteaza 1- Bebelusul neterminat

             Pentru ca acest blog este un fel de jurnal pentru mine care ma ajuta sa centralizez anumite ganduri, carti, idei am hotarat sa creez e sectiune de recenzii.

            Exista o carte care m-a interesat in mod deosebit inca de la nasterea fiicei mele si pe care o voi sumariza in mai multe postari. Se numeste Why Love Matters si este scrisa de Sue Gerhardt.
           Cartea este un bestseller cu peste 15.232 exemplare vandute in primul an cu referinte precum " extrem de important" de la The Guardian si " o carte excelenta" de la Finnancial Times.
cartea explica de ce dragostea este atat de importanta pentru dezvotarea creierului in primii ani de viata, in special in dezvoltarea creierului nostru social si emotional si prezinta cercetari despre viata emotionala.
            Sue Gerhardt considera ca primele relatii ale bebelusui cu mama sau persoana care-l ingrijeste modeleaza sistemul nervos al bebelusului avand consecinte asupra vietii noastre ca adulti, in ciuda faptului ca nu ne mai amintim anii de copilarie mica.Autoarea demonstreaza cum dezvoltarea creierului  afecteaza starea de bine emotionala viitoare si cauta diferite patternuri responsabile de  comportamente antisociale, anorexie si dependente.

                                        Partea 1: Inceputurile: bebelusii si creierul

       

              Prima parte a cartii  face o introducere in anatomia si fiziologia creierului bebelusilor.

Incursiunea de inceput de capitol se refera la o veche credinta conform caruia doar gandurile conteaza si emotiile se supun in totalitate gandurilor rationale. Nimic mai fals decat atat, a fost demonstrat in diverse si repetate randuri ca emotiile afecteaza gandurile dar si inverv, exista un proces relgatoriu continuu intre cele doua si partile superioare ale cortexului nu pot opera independent de instinctele primitve.
" traim intr-o lume sociala, in care depindem atat de lanturi complexe de interactiuni sociale pentru a ne pune mancarea pe masa, haine pe corp si un acoperis deasupra capului, cat si de interactiunile culturale de care suntem stimulati. Nu putem supravietuii singuri.
          Dar, mai mult decat atat bebelusul uman este cea mai influentabila creatura din punct de vedere social de pe Pamant, deschis pentru a invata care sunt emotiile sale si cum sa le gestioneze. Asta inseamna ca primele noastre experiente ca bebelusi au o mai mare relevanta pentru adultii din noi decat ne putem da seama. Prima data cand  simtim si invatam ce sa facem cu emotiile noastre suntem bebelusi, cand incepem sa ne organizam experientele intr-un mod care ne va afecta viitoarele capacitati comportamentale si de gandire".

          Primele noastre experiente ne formeaza moduri caracteristice de a relationa cu alti oameni si de a ne descurca cu fluxul unor emotii care nu sunt doar predilectii fiziologie dar si modele fiziologie. Sunt scheletul vietii emotionale .

           Despre modelarea creieruui si comportamentului emotional de catre  interactiunile sociale: bebelusul neingrijit dezvolta un raspuns la stres mult mai reactiv si modele bio-chimice foarte diferite fata de un bebelus bine ingrijit. Despre sintagma "creierul social" a scris foarte mult Peter Fonagy si voi reveni in alte articole cu conceptele lui privind atasamentul si relationarea. Principalul aspect pe care il evidentiaza Gerhardt este faptul ca reactiile emotionale ale oamenilor de-a lungul vietii  NU sunt instinctele biologice si sunt modelele experientelor emotionale cu alti oameni, cel mai puternic create in pruncie. Aceste modele nu sunt fixate pentru totdeauna insa sunt greu de schimbat, de vreme ce ne-au servit atat de mult timp.
           Pentru ca  de la inceputul vietii se afla femeia- mama, acesteia ii este dedicat un fragment din feminista Adrienne Rich:
 Momentele bune si cele rele sunt inseparabile pentru mine. Imi amintesc momentele cand alaptandu-mi fiecare copil ii priveam ochii cum se deschideau largi in ai mei si realizam ca amandoi eram legati unul de celalalt, nu doar prin gura si san dar prin privirea noastra reciproca: profunzimea, pasiunea acelei priviri mature, concentrate, de un albastru inchis. Imi amintesc placerea fizica de a-mi fi supt sanul plin intr-un moment in care nu aveam nicio alta placere fizica decat vinovata placere de a manca obsesiv. Imi amintesc momentele de pace cand pentru un motiv oarecare puteam sa merg singura la baie.Imi amintesc trezirea dintr-un somn si asa agitat pentru a raspunde unui cosmar infantil, pentru a trage o patura mai sus, pentru a incalzi un biberon, pentru a duce un copil pe jumatate adormit la toaleta. Imi amintesc intoarcerea in pat treaza cu totul, fragila de furie, stiind ca somnul meu intrerupr imi va transforma ziua urmatoare intr-un iar, ca vor mai fi cosmaruri, nevoi de consolare , pentru ca din oboseala mea ma infuriam pe acei copii din motive pe care nu le puteau intelege. Imi amintesc ca ma gandeam ca nu voi mai visa vreodata" (Rich, 1977)

                                                  Copilul neterminat

                 Bebelusii sunt materia prima pentru Eu. Unii scriitori au numit bebelusul " fat extern" si este o ideea ca bebelusul uman nu este complet, fiind nevoie sa fie programat de alti oameni. Acest lucru are si un sens evolutionar pentru ca transmite cultura umana in mod eficient generatiei urmatoare.
                Fiecare organism uman este nascut ca o simfonie vibranta, pulsatila a diferitelor ritmuri si functii. Ele se organizeaza in sisteme cu rol de a regla bunul mers al lucrurilor in cadrul anumitor limite ale confortului, prin adaptare la mediul exterior si interior.
              Revenind la noul nascut, bebelusul nu se poate regla singur in primele zile/ luni din viata ci doar prin coordonarea cu sistemele persoanelor din jurul lui. Bebelusii cu mame depresive se adapteaza stimularii joase si se obisnuiesc cu lipsa emotiilor pozitive. Bebelusii mamelor agitate pot ramane suprastimulati "simtind" ca emotiile pur si simplu explodeaza din tine si ca nici tu nici altcineva nu poate face ceva in privinta asta ( ori pot incerca sa isi opreasca emotiile cu totul intr-o incercare de a se adapta). Bebelusii atent ingrijiti ajung sa se astepte la o lume care raspunde emotiilor si care ajuta la reeducarea emotiilor intense la nivele normale; faptul ca acest lucrur este facut pentru ei ( de catre mame sau ingrijitor) ii invata sa il faca la randul lor.

              Dezvoltarea creierului, care are rata de crestere cea mai rapida in primul an si jumatate de viata, s-ar putea sa nu aiba loc in mod adecvat daca bebelusul nu are conditiile potrivite pentru a se dezvolta. Bebelusul este la fel ca un puiet din punct de vere al simplitatii sale fiziologice. Emotiile incep la un nivel foarte de baza. Un bebelus are emotii globale de frica sau multumire, de discomfort sau comfort, dar nu exista nuante sau complexitate in procesarea acestor emotii. El inca nu are capacitatea mintala de a procesa informatii complexe. Oamenii miscandu-se constant in jurul lui duc la aparitia unor modele.Astfel bebelusul incepe sa recunoasca cele mai regulate trasaturi si sa le inmagazineze ca imagini. Aceste imagini pot fi tipic imaginea linistitoare a mamei zambitoare intrand pe usa cand bebelusul plange sau poate fi imaginea suparatoare a unei figuri ostile cand ea se apropie. Intelesul apare atunci cand bebelusul incepe sa recunoasca daca mama care intra pe usa va aduce placere sau durere. Emotiile timpurii se bazeaza in principal pe ideea de a iminge oamenii mai departe sau de-ai aduce mai aproape, iar aceste iamgini se vor trasforma in asteptari legate de lumea emotional in care traieste si care il vor ajuta sa prezica ce se intampla si care e reactia corecta.

             Deja din primele saptamani  de viata apare temperamentul. Unii bebelusi se pot naste mai receptivi sau mai sensibili la stimuli ca altii. Bebelusi diferiti au praguri diferite si reactiilor lor pot fi deja foarte diferite. Acest lucru poate avea un impact si asupra parintilor care deja au propriile stiluri personale. O mama sensibila care da nastere unui bebelus energic si mai putin sensibil se poate simti ne-coordonata cu el si il poate considera agresiv.
           Cercetatorii au descoperit ca si cei mai dificili si iritabili bebelusi se descurca foarte bine cu parinti care se adapteaza nevoilor lor.

          Din punctul de vedere al bebelususului pot exista intravdevar parinti dificili. Acesti parinti se impart in doua categorii: parinti neglijenti sau parinti intruzivi.

             In partea neglijenta se gasesc mamele depresive care nu pot raspunde bebelusului lor , care tind sa fie apatice si retrase si care refuza contactul vizual cu copiilo lor, care refuza sa-i ia in brate in alte ocazii decat cand ii hranesc sau ii schimba. Bebelusii lor reactioneaza prin dezvoltarea unui mod depresiv de interactiune cu alti oameni, arata mai putine emotii pozitive ( si emisfera lor stanga a creierul e mai putin activa). In copilarie nu se descurca atat de bine cu sarcini cognitive si sunt mai nesiguri in atasament. Mai tarziu, in viata, problemele lor emotionale tind sa persiste.( Murraz, 1992).

            Cealalta categorie de parinti: cei intruzivi spun ca mamele, care pot fi deprimate, au o mare doza de furie. Acest timp de mama este mai expresiva si la un anumit nivel manifesta resentimente fata de cererile copilului si sentimente de ostilitate fata de acesta. Ea ii poate transmite copilului aceste emotii prin modul de a-l lua in brate. Copii mamelor abuzive tind sa se atasaze intr-un mod nesigur si dezorganizat, evitand legaturile emotionale.

           Din fericire, majoritatea parintilor le ofera instinctiv bebelusilor lor destula atentie si afectiune pentru a le asigura siguranta emotionala. Dar ceea ce pare a fi cel mai important pentru bebelus este nivelul de disponibilitate emtionala a parintelui care ii observa  semnalele si ii regleaza starile; ceea ce bebelusul nu este capabil sa faca pentru sine decat in cele mai primitive moduri ( ca suptul degetelor cand ii e foame).

Urmatorul post va fi despre reglarea timpurie...

0 comentarii:

Post a Comment