Recent Posts

Thursday 21 February 2013

Scenariile de viata ale femeilor


Am scris un articol pentru Succes Personal, despre scenariile de viata ale femeilor. In continuare aveti un fragment. Restul il gasiti aici



In mod clasic, se presupune ca un barbat “trebuie sa fie” rational, productiv si munctior, dar nu se presupune ca trebuie sa fie emotional, conectat la propriile sentimente sau iubitor. Pe de alta parte, o femeie nu se presupune ca trebuie sa gandeasca rational, sa fie echilibrata ori puternica. In schimb ea ar trebui sa-l intregeasca pe barbatul cu care este in relatie printr-un surplus de sentimente si emotii, care lui ii lipsesc, iar el – barbatul are grija de afaceri in locul ei. Acestea, bineinteles, sunt extreme ale rolurilor barbatilor si femeilor. Evident nu toata lumea se incadreaza in aceste tipare, insa, in general, oamenii tind sa se defineasca pe sine in termenii pe care societatea ii promoveaza ca apartinand femeilor sau barbatilor.
            Una dintre cele mai nefaste consecinte ale acestui tipar invatat despre rolurile barbatilor sau femeilor, este lipsa pe care acestea o induc oamenilor care le limiteaza potentialul lor de a deveni persoane intregi. Aceasta lipsa se refera la mitul arhicunoscut al jumatatilor pereche. Iar ceea ce se intampla cel mai adesea este sentimentul de vid, sau de a fi incomplet pe care-l resimte cineva atunci cand nu are partener de viata. Aceasta credinta a intregirii persoanei doar prin intermediul sufletului pereche ne face sa cautam implinirea in persoana de sex opus, si in plus fata de lipsa pe care o resimt, acesti oameni se considera mai putin adecvati pentru ca nu au o relatie.
            Femeile sunt programate pentru a fi jumatatea complementara a barbatului. Mai precis, barbatii sunt jumatati incomplete pe care, se presupune, ca femeile trebuie sa le intregeasca ori sa le completeze – si nu vice versa. Femeile sunt invatate sa fie adaptabile. De asemenea sunt incurajate sa fie bune ingrijitoare. Este meseria lor sa cresca copii, sa aiba grija de alti oameni (in special de barbatul “lor”) si sa fie ocrotitoare. Nu sunt incurajate ori sustinute sa aibe un Adult puternic (starea Eului care se ocupa de gandirea logica, rationala). Este acceptabil ca o femeie sa nu se priceapa la mecanica, ori matematica pentru ca nu “trebuie” sa gandeasca logic si rational. De fapt, pentru ca ea sa indeplineasca rolul de asistent sau “prietena” a barbatului si pentru a promova voluntariatul si munca casnica gratuita, este important pentru femei ca ele sa nu-si dezvolte Adultul. La fel de necesar, in acest context este sa aiba internalizata o voce critica, care s-o readuca pe drum atunci cand se abate.

Friday 8 February 2013

I love myself

                 Despre cat de minunat este sa ne iubim pe noi, asa cum suntem, in cel mai autentic mod posibil.

                                 
                                                             I love myself
 
                                                                                 de Jai Josefs

         I love myself the way I am;
         There's nothin' I need to change.
         I'll always be the perfect me; there's nothing to rearrange.
         I'm beautiful , I'm capable of bein' the best me I can,
         And I love myself -  just the way I am.

        I love you just the way you are;
        There's notin' you need to do.
        When I feel the love inside myself, it's easy to love you.
        Behind your fears, your rage of tears,
        I see your shining star;
        And I love you just the way you are.

       I love the world the way it is;
        'Cuz I can clearly see
       That all the things I judge are done by people just like me.
       So, 'til the birth of peace on Earth
      That only  Love can bring,
      I'll help it grow by loving everything.

         I love myself the way I am;
       And still I want to grow;
      The change outside cand only come when deep inside I know
      I'm beautiful, I'm capable of bein' the best me I can;
     And  I love myself -  just the way I am.
         I love myself -  just the way I am.

Wednesday 6 February 2013

De ce dragostea conteaza 2:Reglarea timpurie

            Capitolul incepe cu un fragment care pune in cuvinte ceea ce simt de fiecare data cand vad parinti ca arata cu degetul pe alti parinti. Pentru mine a arata cu degetul, a critica, a devaloriza nu e o solutie. Nimanui nu-i este util: cel ce acuza se umple de triumf si superficialitate iar cel pe primeste acuzele se simte vinovat si infuriat. In contextul acesta problema e inca acolo.

             Putin poate fi castigat din invinovatirea parintilor. Critica nu le imbunatateste capacitatile de a raspunde pozitiv copiilor lor. Pe de cealalta parte, suportul pozitiv pentru parinti i-ar putea ajuta sa reduca o parte din comportamentul defensiv care le dauneaza copiilor lor si care continua ciclurile vicioase ale nesigurantei si lipsa abilitatii de a regla emotiile transmite din generatie in generatie.
           Adevarata sursa a dificultatilor parentale este separarea dintre munca si familie, care are drept rezultat izolarea mamelor in propriile case, fara retele de suport din partea adultilor si fara o rutina zilnica variata. Aceste conditii duc la aparitita majoritatii depresiilor si resentimentelor care sunt atat de problematice pentru dezvoltarea bebelusilor. Dar alegerile restranse cu care se confrunta parintii ar trebui bazate pe o intelegere precisa a ceea ce i se intampla copilului.

             Din punct de vedere fiziologic, bebelusul uman inca face parte intr-o mare masura din corrul mamei. El depinde de ea pentru laptele cu care il hraneste, care ii regleaza ritmul cardiac si tensiunea si care ii ofera imunitate. Activitatea sa musculara e reglata de atingerea mamei, la fel ca activitatea nivelelor hormonale. Corpul ei il pastreaza la caldura si ii risipeste hormonii de stres prin atingere si hranit. Aceasta reglare fiziologica de baza tine copilul in viata!

            Iata un alt citat al unei romanciere - Rachel Cusk, despre aceste procese de baza:

           " Fiinta pura si perlata a fiicei mele cere o intretinere considerabila. La inceput, relatia mea cu ea seamana cu un rinichi. Eu procesez mizeria. La fiecare trei ore ii torn lapte in gura. Trece printr-o serie de tuburi si dupa acea iese iarasi afara. Eu o scap de el. La fiecare 24 de ore o scufund in apa si o curat. Ii schimb hainele. Cand a fost inauntru pentru o perioada de timp, o scot afara. Cand a fost afara pentru o perioada de timp o aduc inauntru. Cand adoarme o culc. Cand se  trezeste o iau in brate. Cand plange ma plimb cu ea pana se opreste. Adaug sau scot haine. O ud cu dragoste, ingrijorandu-ma ca ii dau prea multa sau prea putina. Tinand la ea e ca si cum ai fi responsabil pentru vreme sau pentru cresterea ierbii."
Cusk,2001

              Partea dificila la bebelusi este ca au nevoie de aceasta ingrijire continua vreme de multe luni. Bebelusii au nevoie sa cineva care sa se identifice atat de mult cu nevoile lor incat sa aiba impresia ca sunt ale ei.;el inca este o extensie fiziologia si psihologica a ei. Daca ea se simte rau atunci bebelusul se simte rau. Daca mama incearca sa faca ceva pentru a usura lipsa de confort a bebelusului atunci aceasta e esnta reglarii. In teorie, oricine poate face asta, mai ales acum cand avem formule gata preparate pentru lapte, dar mama copilului este pregatita sa faca aceste lucruri pentru copilul ei de catre proprii ei hormoni, si este mult mai probabil o identificare intensa, necesara cu emotiile copilului, considerand ca ea are resursele interioare pentru acest lucru.